Mituri despre femei

Franţuzoaicele. Mitul cel mai rezistent la eroziunea adevărului este fără îndoială că franţuzoaicele sunt chic, ispititoare şi parfumate. Nimic mai neadevărat. Cele mai cochete şi elegante femei de pe străzile Parisului nu-s franţuzoaicele, ci străinele. Franţuzoaicele, spun trăitorii de altă naţie pe pământul francez, nu-s prea îngrijite, iar curentul feminist stângist le-a făcut şi să nu se mai prea epileze, epilatul fiind un efort nemeritat adus pentru plăcerea bărbatului, iar ecologismul le-a învăţat să facă economie la apă. În plus, nici galant nu mai poţi fi ca pe vremuri cu ele, căci rişti să fi acuzat de hărţuire sexuală. Nu mai poţi să te uiţi după femei pe stradă, aşa că singurii dintre bărbaţi care rămân s-o facă sunt arabii.
Acest temut termen devenit juridic numit "hărţuire sexuală" a şi schimbat raporturile dintre bărbaţi şi femei pe teritoriul Franţei. Cum bărbaţii nu mai pot risca galanterii şi o curte asiduă, rolul vânătorului a fost preluat de femei, ele alegându-şi în modul cel mai direct cu putinţă partenerul, chiar şi numai pentru o noapte. Nu-i nimic neobişnuit să vezi franţuzoaice şleampete sau şters îmbrăcate pe stradă, dar fascinaţia pentru mitul franţuzoaicei, ca etalon de farmec şi feminitate, s-a păstrat peste hotare. Atât de bine, că franţuzoaica Eva Green, una dintre fetele Bond, a şi declarat la un moment dat: "Bărbaţii britanici pra obsedaţi de franţuzoaice. Şi-au creat această idee despre fetele din Franţa, cred că au atât de mult sex appeal, încât ei îşi pierd minţile. E un clişeu atât de mare să crezi că toate franţuzoaicele sunt elegante şi sexy. Unele sunt groaznic de neîngrijite".
Englezoaicele. La un moment dat, şi nu demult, englezoaicele au fost votate cele mai urâte femei din Europa. În plus, au mai fost stigmatizate şi cu cuvântul "beţive", dar nu orice fel de beţive, ci dintr-acelea care beau de sting. La capitolul frumuseţe, e adevărat, nu prea poţi să dai mari exemple contra, cu o Kate Moss nu se face în nici un caz primăvară, dar nici nu poţi să spui că toate englezoaicele sunt urâte, fără îndoială existând tipul de frumuseţe tipic englezească, cu părul blond-roşcat, pielea albă, de cele mai multe ori pistruiată, şi ochi albaştri. Dar în ceea ce priveşte băutura gura lumii adevăr grăieşte. O arată chiar poliţia britanică, mai precis cea din oraşul Suffolk, care a rugat femeile să poarte "lenjerie drăguţă" şi să se epileze pentru eventualitatea în care "s-ar îmbăta şi ar arăta mai mult decât trebuie". Printre frazele cu care poliţia a vrut să educe femeile care vor să-şi petreacă noaptea în oraş se numără şi "Dacă o ai, n-o expune", însoţindu-le cu imagini de femei bete căzute pe caldarâm, cărora li se vedea lenjeria intimă. Şi totuşi, englezoaicelor li se face o mare nedreptate: nimeni nu le laudă umorul, care, la fel ca al bărbaţilor, e iute, tăios şi foarte jucăuş.
Ceea ce bagă în sperieţi la ele orice călător când le vede iarna este felul în care se îmbracă: fuste scurte, fără dresuri şi în sandale, la minus patru grade iarna. În timp ce străinul e dârdâie în palton, pielea lor goală nici măcar nu e uşor înroşită, darămite învineţită de frig. Misterul acesta al lor are două chei de decriptare: o dată căldura din mijlaocele de transport în comun, cu staţii foarte scurte, şi pe de altă parte faptul că parcurile sunt pline de bebeluşi în pantaloni scurţi până spre iarnă, fiind astfel căliţi de mici cu temperaturile morocănoase ale Peninsulei Britanice.
Nemţoaicele. Despre nemţoaice pare că numai nemţii cred că sunt frumoase. Străinii le descriu ca pe nişte femei late în spate, căloase, masculine, nemachiate, care nu se prea înghesuie să se epileze. În schimb au dinţi impecabili, albi, strălucitori, îngrijiţi, la toate vârstele. Marea problemă cu nemţoaicele, pentru nemţi de data aceasta, nu pentru străni, este că numărul celor care se înscriu în formaţiunile de extremă dreaptă creşte simţitor, spun experţii, fiecare al treilea membru al partidelor de extremă dreaptă fiind o femeie, cel puţin în Berlin şi Brandenburg. Aceastora le convine să-şi îngroaşe rândurile cu femei, ele organizează jocurile de fotbal şi festivalurile pentru copii, iar o mamă cu mulţi copii atrage mai mulţi membri decât un bărbat cu tatuaje pe tot corpul care candează lozinic rasiste. Şi Uniunea Europeană a atras atenţia Germaniei cu privire la femeile sale, avertizând-o că are prea multe casnice. Ca pe vremuri, când imaginea femeii perfecte era la cratiţă, înconjurată de o droaie de copii.
Asiaticele. Asiaticele nu au fost înghesuite cu toatele sub acelaşi clişeu, căci lucrurile care se spun despre el sunt total diferite. Despre japoneze, de exemplu, toată lumea spune că-s cele mai îngrijite femei de pe planetă. Ritualul lor de înfrumuseţare, şi cel de dimineaţă, şi cel de seară, durează cel mai mult din toată lumea, fiecare femeie folosind cel puţin 3-4 produse de fiecare dată, japonezele fiind inventatoarele subtilităţii cosmetice "demachiant de reziduri apoase" şi "demachiant de reziduri grase". La polul opus sunt însă chinezoaicele, despre cele obişnuite călătorii spunând că nu se epilează "în nici un loc vizibil", au unghii neîngrijite şi murdare, trag vânturi şi-şi sug măsele în public. Acuma, desigur, că nu toate sunt aşa, una sunt femeile din popor şi una cele educate, dar vorba despre ele s-a dus şi mitul s-a consolidat. În ceea ce priveşte epilarea, bogăţia părului de oriunde ar fi el are şi o explicaţie. este una erotică, părul pubian fiind, de exemplu, considerat aducător de plăceri necunoscute caucazienilor, iar în Vietnam există o superstiţie care leagă lungimea părului pubian de fertilitatea femeii. Asiaticele mai au în ochii europenilor un defect, în afară de faptul că se spune despre ele că-s cam crăcănate: sunt timide şi submisive cu bărbaţii, creându-ţi impresia că-ţi dai întâlnire cu un copil şi nu cu o femeie în toată firea.
Sud americancele. Continentul latino are mai multe mituri de frumuseţe, dintre care cel puţin unul brazilian şi unul venezuelean. Cel brazilian vorbeşte de femei fierbinţi, cu posterioare ample şi sâni bogaţi, de poveste. Şi aşa şi e. Ceea ce nu ştie multă lume etse însă că sânii sunt în majoritate covârşitoare falşi, Brazilia având ca şi Argentina, şi Venezuela o rată uluitoare de operaţii estetice, prima dintre toate fiind siliconarea. Atât de mare este cheltuiala cu ele, că Fiscul argentinian, de exemplu, a luat urma banilor foarte mulţi nedeclaraţi prin intermediul acestora. Iar femeile Venezuelei, patria concursurilor de frumuseţe de la vârsta cea mai fragedă şi patria multor câştigătoare ale Miss Universe, sunt la fel de operate ce vecinele lor. Nu doar că le este prohibită participarea la cncursurile de frumuseţe tinerelor care s-au operat, dar acestea sunt chiar încurajate să-şi corijeze micile "imperfecţiuni", cum le numeşte chirurgul estetician al echipei Miss Universe Venezuela.
Braziliencele mai sunt însă celebre, atât printre femei, cât şi printre bărbaţi pentru ceva: epilarea pubiană completă, numită şi "braziliană".
Articol preluat de pe realitatea.net